Realizarea sinelui – Cine ești tu fără povestea ta?

Realizarea sinelui:

Cine ești tu fără povestea ta?

M-am trezit într-o zi, eram la munte și mi-am pus întrebarea: „Cine sunt eu? 

Tot ceea ce știu și înțeleg ca fiind eu, este o serie de amintiri pe care le-am trăit prin gânduri. Chiar și corpul meu este o serie de gânduri; gânduri despre corp, mâini, creier, păr și așa mai departe.

Toate acestea devin din nou gânduri despre molecule, atomi și particule, toate terminându-se într-o mare de energie. Chiar am şi pus întrebarea: „care moleculă se uită la care într-o întâlnire cu o altă persoană?”

Deci, dacă sunt o colecție de gânduri, trebuie să existe cineva care creează și gândește aceste gânduri.
„Pentru că trupul și gândurile nu pot exista fără  ca ceva să fie conștient de ele”.

Am iesit la o plimbare afara, în mijlocul unui peisaj superb. „Tot ceea ce trăiesc în afară și în interiorul minţii mele, este prin intermediul unui gând.”

Asta înseamnă că mă trăiesc și pe mine printr-un gând sau prin mai multe gânduri. „Dar unde în mine sunt aceste gânduri, în condiţiile în care chiar şi creierul meu primește informații de undeva, din-ăuntru sau din-afara?” M-am întrebat.

„Când observ aceste gânduri care vin, ele par să dispară. Ce lucru minunat”, m-am gândit. „Când nu mă identific cu aceste gânduri și mintea mea este goală, viața se simte fantastic. Când înțeleg că nu sunt gândurile mele, viața curge într-un mod frumos.”

Dar cine sunt eu dacă nu sunt gândurile mele? m-am întrebat.
Și tăcerea era adevăratul răspuns.

„Ceea ce am căutat, a fost întotdeauna aici”. „Eu sunt cel care observă gândurile și sentimentele trecătoare. Se simt ca fiind o iubire pură „.  „Trebuie să fie veșnică. Gândurile se schimbă în mod constant, dar această iubire nu se schimbă niciodată și a fost întotdeauna acolo”.

„Cum știu că exist?” Pentru că sunt conştient. Cine este conştient?“ Dacă încerc să-l descriu pe cel care privește, nu este posibil, cuvintele nu pot fi niciodată suficiente.

Nici o explicație nu poate face vreodată dreptate acestei conștiințe nespus de frumoase, care este veşnic prezentă. Este dincolo de ceea ce percep sau simt sau văd. Într-un fel este tot ceea ce există și este nimic în același timp „, asta e ceea ce realizasem.

„Din moment ce această iubire se află întotdeauna în mine, trebuie să se afle și în ceilalți. Chiar dacă unii încă cred că sunt gândurile lor și prin urmare nu o trăiesc, iubirea nu dispare niciodată.

 Ideea că este posibil ca iubirea să dispară pare doar ca un joc. Iubirea este singura eternă. Din această cunoaștere și înțelegere, toți putem alege să fim fericiți astăzi și pentru totdeauna, cunscând acest loc etern care nu se schimbă niciodată.

Văd că o mulțime de oameni fac multe lucruri ciudate, dar nimeni nu poate fi învinuit sau judecat pentru asta.

La cel mai înalt nivel de înțelegere. Ei nu sunt gândurile lor, nu sunt cel care gândește gândurile. Acest lucru înseamnă mai departe, că nu sunt acțiunile lor.

iubirea este adevărata natură a tuturor ființelor umane.

Când nu-i judec pe oameni pentru acțiunile lor, pot continua să fiu această conștiință frumoasă.

M-am îndreptat mai departe spre munte. „Pot să le spun că nu sunt gândurile lor. Atunci vor avea ocazia să aleagă o viață în care să se reunească cu iubirea. Cum ar fi dacă toată lumea ar putea trăi acest lucru? Dacă împărtășesc această înțelepciune a iubirii cu alți oameni, viața va deveni și mai frumoasă.

Nu pot controla viața, pot doar s-o observ. Viață se întâmplă. Nici măcar nu știu ce mă voi gândi in 5 minute de acum încolo. E în regulă, pentru că atunci pot fi în moment în loc gândesc momentul. Diferența dintre cele două este enormă odată ce o observi. Viața devine liniștită, frumoasă și distractivă. „

Am păşit şi mai departe. „M-am născut ca o formă de gândire creată din şi de către iubire. Dacă această esență a iubirii este tot ce este, atunci ea este ceea ce voi reveni atunci când voi muri.”

O formă de gândire nu  se poate gândi pe ea insăşi, drept urmare gândurile din mintea mea trebuie să provină dintr-o altă sursă. Gandurile pot ramane, dar cand nu mă identific cu ele am trăirea iubirii eterne, fără limite. Chiar dacă merg sau fac alte activități, această esență iubitoare este și va fi prezentă în mine.

Cei mai mulți oameni fac diverse lucruri pentru a fi fericiți, presupunerea fiind ca e ceva pentru care trebuie să muncească. Apoi, sunt fericiţi pentru o scurtă perioadă de timp înainte ca fericirea să dispară, iar apoi trebuie să muncească şi mai mult pentru a o obţine din nou.

Cum poți fi în siguranță sau fericit tot timpul într-o realitate care se schimbă în permanenţa?

Mă pot bucura tot timpul fără a trebui să fac nimic. Pentru că eternul este veșnic în mine. De aceea probabil că sunt cel mai deștept om din lume. Ha, ha, ha. Înțelesesem că la acest nivel de înțelegere nu sunt un bărbat, ci iubire fără de limite. „

Eram fericit până în miezul ființei mele. Am zâmbit, am privit peisajul din fața mea şi din interiorul meu, m-am întors către cabană și m-am dus să beau o ceașcă magică de ceai fierbinte.